EXCLUSIV VIDEO. Imagini emoționante din culisele proiectului „Fără frică” lansat de Alina Șerban. Adolescenții instituționalizați își scriu și regizează propria poveste într-o serie de scurtmetraje inedite (FOTOREPORTAJ)

Este forfotă, ca pe platourile de filmare, la Centrul de tranzit Concordia din Ploiești, unde adolescenții aflați în etapa post-instituționalizare își urmăresc cu seriozitate colegii care povestesc ideile de scurtmetraj pe care se gândesc să le regizeze. Fiecare dintre ei va fi în fața camerei de luat vederi și va reinventa un episod din propria viață, cu instrumentele de comunicare din teatru și film. Echipa GÂNDUL are detalii din culisele proiectului „Fără Frică” -Povești din lumea noastră, lansat sâmbătă la Cinemateca Union, cu un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Drepturilor Copilului. 

La intrarea în corpul de clădire în care se filmează, tinerii intră, unul câte unul, în vârful picioarelor, să nu bruieze înregistrarea. Ne salutăm în șoaptă și, înainte de a intra în camera în care sunt filmate scenele de scurtmetraj, un adolescent îmi spune, cu o timidă seriozitate: „E greu. E de muncă. Dar ne dăm silința”.

Are emoții.

Însă abia mai târziu, când au început discuțiile cu fiecare dintre tinerii prezenți pentru organizarea filmărilor, aveam să înțelegem cât de puternice erau aceste emoții.

Pe platoul de filmare improvizat este cam ca la orele de dirigenție. Actrița și regizoarea romă Alina Șerban, coordonatoarea proiectului „Fără Frică”, vorbește cu adolescenții și îi ajută să-și creioneze cât mai clar și precis ideile de scurtmetraj. Apoi se improvizează regia, se stabilește, pe bază de voluntariat, care sunt actorii, urmează un brainstorming pentru replici și o scenografie creată din tot ce există la îndemână și se trece la producție.

Alina îi întreabă, pe rând, dacă sunt pregătiți de filmare, după ce în zilele anterioare toate celelalte detalii au fost puse cap la cap.

Însă Nicu pleacă, încurcat, capul în jos, la apel. Nu s-a pregătit, spune, nu va intra azi în fața camerei. Era același tânăr care își mărturisise emoțiile, mai degrabă sieși, la intrarea în clădire.

„Dacă e altă dată când mai vin?”, întreabă el.

„Nu mai există altă dată”, îi explică Alina.

Estimp, Maria își prezintă propria idee de scurtmetraj – majoratul pe care și-l dorise așa cum auzise din poveștile altor adolescenți și pe care mama ei din povestea pe care a imaginat-o ea nu i l-a putut oferi.

În cele din urmă, Maria și-a creat scenele de scurtmetraj pe care le-a imaginat, iar Nicu a decis, și el, să treacă peste emoții și să își spună povestea: cum a ajuns la lecțiile de canto la care visa de multă vreme cu susținerea profesoarei, care l-a încurajat să vină, chiar dacă nu putea plăti.

Nu a fost ușor.

Primul „LA” – tonul din replica pregătită de Nicu a ieșit ușor fals, din cauza emoțiilor, iar colegii săi s-au amuzat copios. S-a râs mult, a râs și Nicu, emoțiile s-au mai domolit, iar replica a fost modelată în mai multe CUT-uri până a ieșit acel „LA” firesc, în tonul vocii.

A urmat un interviu în care Nicu s-a prezentat și a mărturisit și fricile sale – aceleași pe care a reușit să le depășească mai devreme în fața camerelor de filmat.

„Salutare! Mă numesc Răducan Nicu Ionuț, am vârsta de 19 ani, și sunt foarte bucuros să fiu la atelierul de film alături de Alina Șerban, unde mă simt minunat alături de o echipă minunată. Vreau să vă spun despre pasiunea mea. Pasiunea mea este să cânt. Cel mai mult îmi place muzica populară. Am urcat de mic pe scene la serbări, la concursuri. Am fost îndrumat de asistentul meu maternal care m-a dus de mic la concursuri și s-a bătut pentru mine la concursuri și la spectacole. Am fost îndrumat de doamna profesor Georgeta Nichifor la Liceul de Artă George Georgescu din Tulcea.

Frica mea este de ce vor spune cei din jur. De asta mi-e teamă. Să nu mă jignească, să nu facă miștouri, să râdă de mine. Eram în centrele de plasament și în diferite cartiere, unde mă jigneau și mă făceau orfan, mă făceau abandonat, căminist, mi se spunea că-s pe invers. Și nu-mi prindea bine, mă simțeam chiar foarte prost. Și în gândul meu mi-am spus: eu nu mă las doborât. Nu pun la suflet cuvintele acestea. Și am mers înainte cu capul sus și cu zâmbetul pe buze.

La atelierul de scurtmetraj a fost foarte interesant, să știți că am și jucat, am și regizat”, a mărturisit Nicu în interviu.

Fiecare dintre tinerii de la Centrul de tranzit Concordia care a dorit să lucreze la aceste ateliere și să ajungă la nivelul la care își poate crea propriul scurtmetraj a parcurs aceleași etape.

Actrița și regizoarea romă Alina Șerban a povestit, pentru GÂNDUL, cum s-a născut și cum a crescut acest proiect, alimentat de dorința sa de a-și vindeca propria experiență de copil instituționalizat oferind la rândul său  vindecare și încredere tinerilor care fac marele pas către o viață independentă la ieșirea din centrele de plasament.

„Asta le spun tinerilor și asta mi-am spus și mie: știu că de multe ori este foarte greu, și pare imposibil (n.r. să îți împlinești visul), dar în primul rând trebuie să crezi. Apoi se vor găsi oameni, așa cum s-au găsi mulți în viața mea să vă ajute pas cu pas să spuneți povești minunate. Acești tineri sunt un pământ roditor. Dacă pui un pic de încredere, potențialul lor crește și îi poți vedea strălucind în fața ta. Așa s-a întâmplat și la mine: mulți mi-au spus că .. ce o să faci tu, stai în ultima bancă, Șerban! Dar alții au crezut în mine!”, spune Alina.

Alina transferă, la rândul său, același tip de încredere către tinerii instituționalizați cu care lucrează.

„Mai toți, așa cum a fost și cazul meu când eram instituționalizată, vorbeau despre frică. Frica de a ieși din sistem, frica de a avea încredere în oameni, frica că tu nu te vei descurca… Sunt multe frici care se lipesc de noi, ce instituționalizați. Și așa m-am gândit că ar trebui să fim noi toți, fără frică (n.r. acesta a devenit numele proiectului) și să ne spunem poveștile.

Una dintre întrebările pe care le pun în interviurile pe care le fac cu tinerii instituționalizați este care sunt fricile tale. Asta pentru că vreau să știe în primul rând cine sunt ei, să se iubească și să se accepte cu tot ce sunt ei. Și apoi, urmăresc să îi susțin să lucreze la regia poveștilor lor, a propriilor lor vieți. E important ca ei să își asume că acum sunt regizorii vieții lor. Îi întreb despre frici și cum lucrează la ele pentru că sper să-și dea seama, așa cum și-au și dat seama mulți dintre ei că sunt capabili să ia decizii pentru ei și să lucreze la ceea ce îi ține în spate. Și că ei nu mai sunt neapărat victime ale unui context. Ei, acum, pot decide că tot ce a fost în trecut a fost. Iar ceea ce se va întâmpla în viitor este decizia lor. Și de aceea vorbim despre frici. Pentru că nu urmăresc doar să vorbim despre calitățile și defectele noastre, dar să știm și ce ne blochează. Ca să putem continua să lucrăm cu noi și să ne atingem maximum de potențial”, a explicat Alina miza proiectului, pentru GÂNDUL.

Alina Șerban adaugă că lucrează de mai multă vreme cu tinerii instituționalizați.

„Eu însămi am fost instituționalizată și mi-am dorit multă vreme să îmi ofer mie vindecare. Și încă lucrez la asta. Am observat că tinerilor le place să ne jucăm de-a scenele, să ne exprimăm, să vorbim despre noi. Iar ideea mi-a venit într-un exercițiu, lucram cu un grup de tineri și doar i-am pus să improvizeze scene. Și nu mi-a venit să cred ce puteau să facă. Așa mi-am dat seama că ei ar putea să regizeze și să fie actori în propriile lor scurtmetraje.

Eu fac asta prin instrumentele mele artistice, fie că e teatru, fie că e film. Și ce adaug este faptul că tinerii instituționalizați vor putea fi sprijiniți și din punct de vedere psihologic. La proiect am atașat o componentă de psihoterapie, iar ei vor fi parte a unui grup de suport care poate continua pe o perioadă mai lungă de timp, indiferent de durata strictă a componentei de scurtmetraje. Participarea este pe bază de voluntariat, în sensul că ei decid dacă doresc sau nu să participe fie la partea de scurtmetraje, fie la cea de psihoterapie, fie la ambele”, mai adaugă Alina.

Sâmbătă 26 noiembrie, ora 19 la Cinemateca Union, se lansează proiectul Fără Frică- povești din lumea noastră cu un eveniment gratuit, cu și despre copii și tineri instituționalizați dedicat Zilei Internaționale a Drepturilor Copiilor. În cadrul evenimentului are loc un spectacol de teatru, scris și jucat de copiii din Centrul de plasament Casa Iosif și proiecția filmului Eu contez regizat de Alina Serban.
Proiectul Fără Frică – Povești din lumea noastră este derulat de Asociația Untold Stories și finanțat prin programul În Stare de Bine (www.instaredebine.ro)  implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.